hidrogen

zmeu' ninja'

Popularity · Low

🇷🇴 Romanian · Original

Listen

YouTube

0:00 / 0:00

Loading YouTube player...

Lyrics offset

Synced

Lyrics

E gravă treaba. Observ din ce în ce mai des că toţi fac aceleaşi căcat. Toţi se bat pentru aceleaşi chestii, ba chiar mai mult, Toţi idioţii dau o grămadă de bani pe ţoale de firmă, Telefoane kitschi şi mai ştiu eu ce alte chestii. Au uitat cel mai important lucru pentru care suntem aici pe pământ, Frate, spiritualitate şi armonie. Au uitat că înainte de a fi urâţi sau frumoşi, Bogaţi sau săraci, statut social înalt sau nu. Înainte de a fi medici sau şoferi de taxi, înainte de a fi soţul, fratele sau fiul cuiva, Suntem oameni şi suntem pământ. Deşi omului modern îi e foarte greu să creadă Din cauza neculturalizării şi societăţii dezinformate. Noi suntem pur şi simplu hidrogen. Eu nu sunt rapper, sunt hidrogen, Mi se spune Georgel, Combin puţin jazz cu sentimente ca-ntr-un carusel, Mă inspiră natura, iubirea şi cu ura, Şi deseori ce face dintr-o femeie pula, Eu n-am ţoale de firmă, de alea din vitrină, Şi am nevoie de timp, de vreo 4 ani lumină, Sunt obosit, mă sting încet ca un asfinţit, Când lumea o să strige: "E un beţiv nenorocit! " Am umplut caiete cu versuri despre fete, Când ele nici nu ştiu că eu exist, mă băiete Dar ce contează? Le-am lăsat să prindă viaţă Am respirat adânc şi am zis: "Aşa e-n viaţă! " Am învăţat c-o îmbrăţişare spune multe, De asta nu prea te-nghit când vrei să mă pupi pe frunte, Sunt născut în '80, iubeşte-mă sau poţi să pleci, Timpul te aşteaptă dacă vreodată te întorci, Locul meu e aici, eu pot să te fac să plângi, Şi deseori tu te prefaci că nu mă placi şi nu m-auzi, Dar tresar de multe ori că eşti la fel de emotiv Şi stai pe lângă oameni dragi ca un MC pe negativ. Şi nu-mi explic, când e căldură tot mi-e frig, Dar mă-ncălzesc instantaneu când stau cu fraţii mei un pic, Mă cheamă acasă, parc-o aud după terasă, Cum plânge şi suspină chipul meu de altădată. Las să curgă, cântăm ceva la pian, Că muzica e drogul pe care-aş da ultimul ban, Tu vii şi pleci din viaţa mea când eu dispar din calea ta, Dar tu rămâi în mintea mea ca un parfum de mahala. Las să curgă, cântăm ceva la pian, Că muzica e drogul pe care-aş da ultimul ban, Tu vii şi pleci din viaţa mea când eu dispar din calea ta, Dar tu rămâi în mintea mea ca un parfum de mahala. Am colorat peisaje ca o pădure de foioase, Şi am zis să ies din boxe să vă recit pasaje, Frumos sau nu, lumea e plină de miraje, Şi nimeni nu priveşte dincolo de ambalaje, Eu sunt un suflet cald, de ce mă subestimezi? Şi pui la îndoială tot ce zic fără să mă crezi? Am nevoie de aer, la fel ca fiecare, Am nevoie de vorbe bune puse într-o scrisoare, Se scurge timpu', a crescut şi fiu-meu şi fiu-tu, Şi-au început să fluiere după femei, ia un arbitru, Aştept să treacă iarna, mi-e dor de mirosul dimineţii, Şi de emoţiile seci din faţa discotecii. Flicky-flack, încep să mă port ciudat ca un babac, Şi din privire îţi spun tot ce simt, deşi eu tac, Mă alimentez cu ura, nu-mi place că mă placi, Şi nu merg pe drumul drept pentru că Zmeu' e stângaci. Am libertate ca un zbor de liliac în noapte, Şi totuşi tremur când oameni traşi pleacă ca-n '77, Sunt om, vibrez până şi-n ultimul atom, Şi tu nu poţi decât să râzi când eu mă port ca un bufon. Aprilie se scurge, încet dar parcă fuge, Soarele mă-ncălzeşte tare, da' tot n-ajunge, Anii mei se duc, eu par tot mai ridat, Şi continui să scriu, cam asta-i tot ce-am vrut să fac. Las să curgă, cântăm ceva la pian, Că muzica e drogul pe care-aş da ultimul ban, Tu vii şi pleci din viaţa mea când eu dispar din calea ta, Dar tu rămâi în mintea mea ca un parfum de mahala. Las să curgă, cântăm ceva la pian, Că muzica e drogul, pe care-aş da ultimul ban, Tu vii şi pleci din viaţa mea când eu dispar din calea ta, Dar tu rămâi în mintea mea ca un parfum de mahala. Omul s-a îndepărtat de sine, a uitat, S-a vândut foarte ieftin pentru nişte chestii superficiale, frate, înţelegi ce zic? Dar nu e el de vină, e societatea în care trăim şi pe care tot noi am clădit-o în speranţa că ne va fi mai bine. Noi suntem animale al cărui creier se dezvoltă extrauterin, frate, Ca atare, societatea are un aport foarte mare şi negativ Asupra dezvoltării noastre individuale şi personale. Oamenii au uitat că noi suntem doar nişte jucători pe acest pământ. Venim şi plecăm, nu luăm absolut nimic cu noi. Totul rămâne aici pentru alt jucător. Deci ar trebui să ne gândim foarte bine atunci Când ne dorim cel mai bine plătit loc de muncă, Cea mai bună casă, cea mai bună maşină, cea mai bună viaţă. Îi călcăm la propriu pe alţi oameni ca să le obţinem. Ar trebui să ne gândim: "Oare e bine ce facem? Cu ce ne ajută acest masacru pe care îl pornim încă de când suntem copii?" El satisface doar nevoile acestei carcase de carne Pe care o numim corp şi care ne ajută doar ca să fim identificaţi şi văzuţi de alţi oameni. Omul ca structură fizică e doar un mecanism complex, Ca orice alt animal, ţinut în viaţă de ceva. Acel ceva pe care nu-l vedem, Dar care ştim că-i acolo, Acel ceva care nu contează şi-l vindem zilnic. Viaţa în sine e un miracol, şi cei mai mulţi nu văd asta. Acum toată lumea o să zică: "Zmeu râzând Dumnezei, îşi trădează arta ca Ion Paciu. " Dar ştiu ce vorbesc. Am fost la graniţă cu Styx-ul, în perioada liceului am fost dependent de dava, Ajunsesem să am 40 de kg, Mă îmbătam şi mă trezeam după 3 zile în Satu Mare. Am făcut tot, am dat la muie, am futut 3 pizde odată, Am băut, am bătut, am fost bătut, am fumat, Am furat, am fost furat la rândul meu. Am făcut toate chestiile posibile, dar asta nu înseamnă viaţă. Chestia e că abia după ce le-am făcut Mi-am dat seama că asta nu înseamnă viaţă. Şi nu numai eu. Lumea spune: "Îl ştiu pe George ăla negru şi cu barbă, Trist şi posomorât dar puţin plăcut aşa." Dar cunosc acest cuier pe care stau hainele. Faptul că am iesit de două ori la Unirii la un suc Sau că ne-am plimbat prin Carol 30 de minute nu denotă nimic. Dacă n-am vorbit cel puţin odată, n-ai dreptul să mă judeci. Nu numai pe mine. Dar eu nu sunt rap, sunt pur şi simplu hidrogen, în pământ.